CA 2010

Carpathian Adventure 2010

Locatia: M-tii Calimani si M-tii Gurghiului
Perioada: 11-15 august 2010
Tabara de baza: Sovata

Numarul echipelor: avansati 8, amatori 14


Echipa Fata Babei si Noi 2 :  Mircea Baba (capitan), Roland Rigler, Claudiu Dragoiu, Ilinca Patrulescu (Nina) si nu in ultimul rand cel mai important (pt. mine!) cel care ne-a asigurat logistica (suport moral, mancare, haine curate, etc.) Alin Rogojina.

Dupa cele doua luni de antrenamente in care am incercat sa dau tot din mine si sa imi intru in forma, avand in vedere ca am inceput mai tarziu decat ceilalti iata ca momentul mult asteptat a sosit si ce mai pot face sunt bagajele, fie ele emotionale, materiale sau ori de care ar mai putea fi ele.

Marti 10.08.2010
Dupa ce am stabilit locul si ora de intalnire inghesuim bagajele si plecam, sofer Alin, pasageri Nina, Mircea, Roli si Felix. La Deva ne intalnim cu Claudiu unde ne mai impartim sa stam mai lejer si "plecam cale lunga sa ne-ajunga" spre Sovata unde ne invartim putin in cerc cautand sediul Outward Bound Romania.
Au ales special locatia lor, "acasa", pentru ca, Carpathian Adventure a implinit 10 ani, La Multi Ani!
Admir peisajul , se face inscrierea echipei si cautam loc de cort, radem, glumim si uite ca vine seara si suntem la o zi distanta de start.
Se face liniste, mergem cu totii la culcare adormind fiecare cu gandurile, planurile si emotiile lui.

Miercuri 11.08.2010
Dimineata fiecare incearca sa doarma cat poate sperand sa cumuleze cat mai multe ore de somn gandindu-ne la  urmatoarele 4 zile in care nu vom avea parte de el.
Ma  trezesc, mai bine spus imi fac curaj sa ies din cort, emotiile sunt calare pe mine si nu stiu de unde sa incep, ce sa imbrac, ce sa maninc, ma hotarasc sa dau o raita prin tabara si poate fur niste idei.
Se face ora 9.00, incepe sedinta de la avansati, la care ia parte Mircea si Claudiu, noi stam afara asteptand harta cu traseele si celelalte detalii.
Iata-i ca vin, fiecare echipa face sedinta tehnica stabilindu-si strategia. Surpriza vine de la inceput: nu se mai tine proba de pluta si sunt doua ture de bike, in prima si in ultima zi, asa deci putem spune ca pornim cu un mic avantaj.
Ora 13.00 - suntem gata, start!
Pornim si incepem sa pedalam, iesim din oras si intram pe drumurile forestiere, echipele erau imprastiate fiecare cum putea sa inainteze, ba treceai de unele, ba te intreceau altele, echipele se imbarbatau reciproc facand chiar haz de necaz, acest lucru m-a impresionat, am simtit ...... lucru ce nu pot spune ca l-am intalnit la alte concursuri.
Ne grupam putin si incepem sa socotim de cate echipe am trecut, care erau la avansati si care la amatori, stateam bine , eram undeva pe 5, dar bucuria nu tine mult ca auzim "Claudiu are pana"! Facem pana si mai departe, incepem sa cobaram si ... iar pana, iar la Claudiu, o facem si pe asta si dam bataie pe coborire unde auzim iar: pana, de data asta la Mircea, care ne striga sa mergem inainte ca ne prinde din urma, facem ce ne spune si plecam mai departe.
Ne regrupam iar Mircea ne anunta sa stam cit mai grupati ca trebuia sa fie un CP in apropiere,caborim mai departe, baietii mai in fata eu ii urmam indeaproape. Nu trece mult si trecem de Roli si Claudiu care binenteles faceau o pana, ne spun ca e aproape gata si sa mergem ca vin, dar ghinionul statea calare pe noi asa ca termina pana si cand sa plece mai una de care noi nu stiam, asa ca  eu si Mircea mergem mai departe iesim din padure si dam nas in nas cu CP-ul, stiind ca erau aproape gata cu o pana stam si asteptam, binenteles ca a trecut mai mult de 10 min. in care arbitrii se uitau iar noi ne intrebam daca sa ne intoarcem sau nu. Intr-un final apar si ei dar prea tarziu si ca sa fie complet ghinionul am primit 30 min penalizare.
Plecam mai departe suparati din cauza penalizarii si ne incurajam ca le vom recupera si asa a fost.
La sfarsitul zilei, la CP-ul unde urma sa lasam bicicletele pentru tura montana aflam ca Grind-ul si Getica deja au plecat iar cea de-a treia echipa s-a pus sa doarma, deci eram pe locul 4.
Ne schimbam hainele si plecam, ne intalnim cu Alin loc in care hotaram sa dormim 2 ore, dupa care sa plecam sa recuperam penalizare.

Joi 12.08.2010
Ne trezim la 5, baietii manca, eu din pacate nu, imi e rau de la stomac, si ca sa fie si mai rau nu plecam bine si incep sa vomit, nu-i nimic imi spun sigur imi trece acum, asa ca o luam la pas. La un moment dat ii zarim pe cei de la Timisoara Internet care erau pe cealalta parte a raului si incepem sa ne intrebam care din noi nu merge bine, in final ajungem sa ne intalnim si petrecem o parte de drum impreuna, pierdem traseul si urcam o panta degeaba, de unde vede primul CP din tura montana.
Intrebam care din echipe au mai trecut si ne spun ca doar Grind-ul si Getica. Plecam in graba stiind ca din urma veneau Explorer Team si Ponor. Urmatorul CP era la 12 Apostoli dar pina acolo mai era, eu ma simteam si mai rau dar le spusesem baietilor ca o sa merg asa cum pot, ne oprim sa mancam ceva si mie imi pica fisa sa maninc coaja de paine, si bine am facut ca aproape imediat incep sa ma simt mai bine. O luam la pas, deja se vedea o echipa in spatele nostru, ajungem la CP si aflam ca Getica nu ajunsese inca, asa deci noi eram pe locul 2, eram asa de emotionata si le spun baietilor ca imi vine sa plang de bucurie. In acel moment parca am prins aripi cu totii, de aici aveam numai de coborit si am inceput aproape sa alerg stiind ca Getica si Explorer Team erau dupa noi. La coborire umar la umar cu Getica, ne oprim la o pensiune/butic unde eu imi cumpar ceva de mancare (paine, 2 polonezi si un pepsi la doza), aveam o foame de lup, imi trecuse durerea de stomac!
Getica nu sta, pleaca repede, aici aflam ca fata lor nu era bine iar unul din baieti avea probleme cu piciorul (bataturi). Ajung si Explorer-ii, stam cu iei la o vorba, terminam fiecare ce avea si la drum, ei mai raman.
Aici a inceput partea mai dificila, am balaurit pe un versant cautand o carare care sa ne duca spre varf, am iesit pe un drum forestier care ducea peste tot, am ramas fara apa, ne luptam cu jnepenii, ajungem la un moment dat pe un platou de unde urma sa vedem CP-ul, aici dam de Getica care erau debusolati si ne asteptau sa le aratam directia catre CP.
Avem si o parte comica care ne face sa radem de cate ori ne amintim de ea. Stiam ca Getica sunt buni maratonisti si nu aveam sanse in fata lor dar mai stiam ca stau prost cu orientarea, asa ca o luam la pas vioi. La un moment dat Mircea vine cu ideea sa mergem mai repede sa intram printre jnepeni sa ne pierdem de Getica care inca nu stiau  incotro s-o apuce, cu chiu cu vai, boblorosind si certandu-l pe Mircea ca el are chef de joaca iar noi deabia ne taram picioarele, ne dam seama ca urmaritorii nostrii iar s-au pierdut, a doua oara! Noi ajungem la CP cerem niste apa si plecam fugind sa castigam cat mai multa distanta intre noi si Getica.
Din pacate nu dupa mult timp ne ajung din urma, noi hotaram sa ne oprim pt a manca si a mai cere niste apa la statia meteo, Getica fiind in urma noastra sperau sa le gasim noi drumul in continuare iar cand ne-au vazut ca parasim traseul au inceput sa strige dupa noi, noi vazandu-ne de drum.
La statia meteo am mancat, ne-am refacut fortele si la drum, ajungem la urmatorul CP de unde se vedeau luminile celor de la amatori, ei coborau muntele, si luminile celor de la Getica, care binenteles iar s-a ratacit. ;-)
Drumul pana la CP-ul final de tura montana ni se pare enorm de lung, la un moment dat cred ca mergeam in somn, mai vorbind, mai glumind ajungem. Ne schimbam si plecam.

Vineri 13.08.2010
Ne oprim si dormim undeva pe asfalt in sacii de dormid adusi de Alin, dupa 2 ore ne trezim si viteza!
Ajungem la primul PC din acea zi unde aflam ca Getica abandonase, uraaaa suntem pe locul 2, cu gandul asta am prins si mai mult elan, dar greul de acum vine. Pornim pe o portiune de drum forestier in urcare care se termina brusc, traseul urca vertiginos mai departe pe o albie de rau, aici nu puteai nici cum sa mergi pe bike, asa ca  m-am hotarit sa o car in spate fiindu-mi mai usor. Urcam asa vreo ora jum. dupa care scapam de paraias dar nu scapam de urcare, aici avem noroc facem numai push bike. Trecem de varf, de un PC, de aici stiam ce neasteapta fiindca urcasem in prima zi de bike deci trebuia sa coboram, coborare care incepe cu push bike si cary bike. Iesim la drum forestier si din cauza vitezei pierdem cararea, dupa vreo 2 km ne dam seama si ne intoarcem, alt PC. De aici ne spun ca e mai usor spunandu-ne sa avem grija la portiunile de trasee obligatorii si ca sunt arbitrii pe traseu. Incepe iarasi urcarea, deja mi se taiau picioarele, pe sa nu mai suportam sa stau, ne era somn la toti asa ca ne taram ceva putin mai repede decat melcii, dar totusi eram bine dispusi si inca aveam chef sa glumim. Ajungem la un cap de pod unde hotaram sa mancam ce mai aveam si ne intindem care pe unde poate mai sa ne ia somnul, ne dam seama ca pierdem timp ne ridicam si plecam.
Aici ne intalnim cu un padurar care ne imbie cu "daca vreti va urc eu cu masina pina sus", ii cerem detalii despre drum si plecam multumidu-i frumos. Ajungem la curba de nivel unde abia gasim intrarea pe traseul ce ducea spre PC, era cel dinaintea probei de rapel si tiroliana. Incepem sa coboram si iar trecem de intrarea ce ar fi trebuit sa ne duca pe drumul mai usor spre cele doua probe si spre finis, balaurim noi cateva minute si la un moment dat dam peste un alt padurar care ne indica un drum proaspat facut de Taff care de fapt era o adunare de paraiase ce coborau la vale de pe munte. Claudiu si Mircea o iau inainte coborind pe bike, eu cu Roli mai in spate bolborasind si injurand bolovanii. Jos, Mircea si Claudiu ne asteptau bucurosi ca eram pe drumul cel bun, eu nervoasa ii cert putin ca nu ne-au astepta, iar Roli vi ne in spatele meu si zice: "Ba Mircea, imi cer scuze ca ti-am rupt pantofii!" (Mircea ii imprumutase pantofii pt SPD-uri lui Roli), in acel moment am izbucnit in ras toti, trecandu-ne si suparare si oboseala.
La un moment dat apare Alin cu masina, care ne anunta sa tragem tare ca Explorer Team erau in spatele nostru cu 36 de min., asta insemna de fapt 6 min. calculand penalizarea noastra. Ne suim pe biciclete si incepem sa coborim cu toata viteza. Ajungem la locul pt probele de rapel si tiroliana, ne echipam urgent si facem probele intr-o disperare, nu stiam cand aveau sa apara si urmaritorii nostri. Plecam ca din pusca si cu mare bucurie vedem tabara de baza, ajungem la finish, primim traditionala felie de lubenita, dar noi inca stateam ca pe ace asteptam vesti despre cei care stiam ca puteau sa ne sufle locul 2. Trece greu jumatatea de ora care era necesara pt a ne putea  bucura de reusita noastra si aflam ca Explorer Team deabia ajunsesera la cele doua probe, rasuflam usurati si incepem sa ne relaxam fiecare facand cel taia capul in acele momente.
Si acum cand scriu simt inca acea stare din timpul concursului care parca ma impingea de la spate si nu stiu de unde imi dadea putere si curaj. Inchid ochii si retraiesc fiecare punct de pe traseu, fiecare stare emotionala din acel moment.

Rezultatul, neasteptat cel putin din partea mea, au fost surprinzatoar: locul 2 la avansati.
De povestit mai sunt dar asta la un foc de tabara.

Le multumesc baietilor (Mircea, Roli si Claudiu) ca m-au acceptat in echipa, m-au incurajat si m-au ajutat.

 

Reportajul despre Carpathian Adventure 2010 poate fi urmarit la:
http://www2.tvr.ro/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2010-10-04-12-21.flv&name=Carpathian


Poze CA 2010 :  
https://picasaweb.google.com/115014452162388250418/CA2010?feat=content_notification#

Casoaia 2010

Uite ce repede a trecut un an (2009) si iata ca ne vedem la un pas de Casoaia 2010. 
Da, se pare ca ne-am facut un fel de ritual prin care inchiderea de an biciclistic (asta in functie de vreme) se face cu Casoaia .
Asa ca după o perioadă de pregătiri destul de frământată, având în vedere că majoritatea nu s-au hotărât decât în ultimele 2-3 zile, să participe la această excursie, sâmbătă dimineata, la ora 7, ne-am întâlnit în Gara de Nord si am plecat cu trenul personal spre Radna. Am avut ceva emotii în ceea ce priveste deplasarea cu trenul, având în vedere că am fost 17 persoane, cu tot atâtea biciclete. Spre norocul nostru, trenul automotor a avut vagoane cu suficient spatiu pentru bicicletele noastre si pentru a călători comod. Calatoria a durat 2 ore.
La Radna după ce ne-am dat jos din tren, ne-am verificat bicicletele, apoi ne-am ajustat bagajele. În gară, ni s-au mai alăturat Claudiu D. si Diana care au venit cu masina, din Timisoara până aici, asa că un grup impresionant de 19 cicloturisti, ne-am asternut la drum pe soseaua europeană E68 (Arad-Deva), pedalând spre  Odvos. La un moment dat, pentru scurtă vreme, am trecut si printr-un nor de ceată mai întunecată si impresionantă, care a făcut o atmosferă de dimineată misterioasă. Însă, după vreo18 kilometri, la Conop, unde am poposit pentru o pauză de energizare si aprovizionare, ne-am putut bucura de razele soarelui de toamnă. Dar, pentru că de-abia asteptam să iesim de pe soseaua aglomerată, am mers rapid pe cei încă vreo 3 kilometri, până în dreptul haltei Nadăs, de unde am intrat pe drumul forestier de pe valea cu acelasi nume si pe care am urcat 8 kilometri până la vechea cabană Debela Gora. Pe vale a fost plăcut, doar cele câteva serpentine înainte de iesirea în creasta principală, au fost mai solicitante, asa că momentele de relaxare din poiana însorită de la cabană, au fost binevenite.
De la Debela Gora am pornit pe drumul de creastă, către vest, până aproape de vârful Muntele Alb, de unde marcajul bandă galbenă însoteste poteca de pe cracul lung, către nord, spre satul Nadăs.
Coborârea spre Nadăs a fost foarte plăcută. Am trecut pe lângă sălase, livezi si fânate, regrupând în puncte de belvedere ce ne oferea prilejul să cuprindem cu vederea o mare parte din văile si culmile din partea nordică a Muntilor Zărandului, apoi am intrat iar în pădure.
Am regrupat la intrarea în sat (Nadas) si ne-am decis să mergem la Taut pentru pauza de masă. Ritmul de mers pe asfalt a fost rapid, asa că am ajuns repede la barajul lacului de acumulare Taut, unde am regrupat si am mai făcut o poză de grup. Apoi am intrat în localitate, unde ne astepta amicul nostru din Ineu, Claudiu Moga (cu el împreună, am fost 20 de biciclisti). Ne-am asezat să mâncăm câte ceva, ne-am odihnit si apoi am mers prin Dud către Târnova. Aici, am făcut ultimele cumpărături si ne-am îndreptat iar către sud, către munte, pe drumul spre Arăneag si Căsoaia.
Treptat, s-a lăsat întunericul si s-a făcut tot mai frig, dar pe la ora 18.30 am ajuns cu totii, cu bine, la complexul turistic Căsoaia.
Duminica dimineata, ne-am adunat la ora 8, pe platoul din fata cabanei, gata de plecare
Am pedalat pe Valea Soimusului pe care am avut de înfruntat si câteva portiuni mai noroioase, dar greul a început de-abia de la capătul văii, de unde am fost nevoiti să ne împingem bicicletele pe poteca abruptă care ne-a scos iar în creasta principală. După regrupare, a început coborârea spre sud, pe Valea Soimos.
Am avut o situatie tragi-comică - cinci pene de cauciuc- grupul era răsfirat pe câtiva kilometri, de-a lungul drumului forestier, si să trec, rând pe rând, pe lângă echipe mici, de 3-4 persoane,adunate în jurul câte unei biciclete întoarse cu rotile în sus. În cele din urmă, am reusit să ne adunăm în localitatea soimos, la o pauză de cafea.
Din Radna traseul a fost : Lipova Băi - Cuvejdia - Brestovăt - Tes - Stanciova - Herneacova - Ianova -
Remetea Mare - digul Begăi - Ghiroda.
Aproape de marginea orasului, lângă camping, ne-am luat rămas bun unii de la altii si, în cete mici, ne-am îndreptat spre casă. Am ajuns în oras la ora 18.20, mai mult decât rezonabil având în vedere că cei aproape 100 de kilometri parcursi duminică, au fost mai mult pe drumuri accidentate.
A fost o excursie minunată, multumesc tuturor celor care au participat pentru spiritul de echipă de care au dat dovadă, pentru atitudinea pozitivă si buna dispozitie care ne-a însotit.

Ii multumim si de data aceasta Marelui Meteorolog pentru vremea frumoasa pregatita special pt cei 17 temerari, numar care a tot fluctuat in diferite momente si stadii ale traseului.

Asteptam cu nerabdare Casoaia 2011.

Poze aici: https://picasaweb.google.com/ninabubulina2006/Casoaia2010?feat=directlink

Carpathian Adventure 2010
Locatia: M-tii Calimani si M-tii Gurghiului
Perioada: 11-15 august 2010
Tabara de baza: Sovata
Numarul echipelor: avansati 8, amatori 14

Echipa Fata Babei si Noi 2 :  Mircea Baba (capitan), Roland Rigler, Claudiu Dragoiu, Ilinca Patrulescu (Nina) si nu in ultimul rand cel mai important (pt. mine!) cel care ne-a asigurat logistica (suport moral, mancare, haine curate, etc.) Alin Rogojina.
Dupa cele doua luni de antrenamente in care am incercat sa dau tot din mine si sa imi intru in forma, avand in vedere ca am inceput mai tarziu decat ceilalti iata ca momentul mult asteptat a sosit si ce mai pot face sunt bagajele, fie ele emotionale, materiale sau ori de care ar mai putea fi ele.
Marti 10.08.2010Dupa ce am stabilit locul si ora de intalnire inghesuim bagajele si plecam, sofer Alin, pasageri Nina, Mircea, Roli si Felix. La Deva ne intalnim cu Claudiu unde ne mai impartim sa stam mai lejer si "plecam cale lunga sa ne-ajunga" spre Sovata unde ne invartim putin in cerc cautand sediul Outward Bound Romania.
Au ales special locatia lor, "acasa", pentru ca, Carpathian Adventure a implinit 10 ani, La Multi Ani!
Admir peisajul , se face inscrierea echipei si cautam loc de cort, radem, glumim si uite ca vine seara si suntem la o zi distanta de start.
Se face liniste, mergem cu totii la culcare adormind fiecare cu gandurile, planurile si emotiile lui.
Miercuri 11.08.2010Dimineata fiecare incearca sa doarma cat poate sperand sa cumuleze cat mai multe ore de somn gandindu-ne la  urmatoarele 4 zile in care nu vom avea parte de el.
Ma  trezesc, mai bine spus imi fac curaj sa ies din cort, emotiile sunt calare pe mine si nu stiu de unde sa incep, ce sa imbrac, ce sa maninc, ma hotarasc sa dau o raita prin tabara si poate fur niste idei.
Se face ora 9.00, incepe sedinta de la avansati, la care ia parte Mircea si Claudiu, noi stam afara asteptand harta cu traseele si celelalte detalii.
Iata-i ca vin, fiecare echipa face sedinta tehnica stabilindu-si strategia. Surpriza vine de la inceput: nu se mai tine proba de pluta si sunt doua ture de bike, in prima si in ultima zi, asa deci putem spune ca pornim cu un mic avantaj.
Ora 13.00 - suntem gata, start!Pornim si incepem sa pedalam, iesim din oras si intram pe drumurile forestiere, echipele erau imprastiate fiecare cum putea sa inainteze, ba treceai de unele, ba te intreceau altele, echipele se imbarbatau reciproc facand chiar haz de necaz, acest lucru m-a impresionat, am simtit ...... lucru ce nu pot spune ca l-am intalnit la alte concursuri.
Ne grupam putin si incepem sa socotim de cate echipe am trecut, care erau la avansati si care la amatori, stateam bine , eram undeva pe 5, dar bucuria nu tine mult ca auzim "Claudiu are pana"! Facem pana si mai departe, incepem sa cobaram si ... iar pana, iar la Claudiu, o facem si pe asta si dam bataie pe coborire unde auzim iar: pana, de data asta la Mircea, care ne striga sa mergem inainte ca ne prinde din urma, facem ce ne spune si plecam mai departe.
Ne regrupam iar Mircea ne anunta sa stam cit mai grupati ca trebuia sa fie un CP in apropiere,caborim mai departe, baietii mai in fata eu ii urmam indeaproape. Nu trece mult si trecem de Roli si Claudiu care binenteles faceau o pana, ne spun ca e aproape gata si sa mergem ca vin, dar ghinionul statea calare pe noi asa ca termina pana si cand sa plece mai una de care noi nu stiam, asa ca  eu si Mircea mergem mai departe iesim din padure si dam nas in nas cu CP-ul, stiind ca erau aproape gata cu o pana stam si asteptam, binenteles ca a trecut mai mult de 10 min. in care arbitrii se uitau iar noi ne intrebam daca sa ne intoarcem sau nu. Intr-un final apar si ei dar prea tarziu si ca sa fie complet ghinionul am primit 30 min penalizare.
Plecam mai departe suparati din cauza penalizarii si ne incurajam ca le vom recupera si asa a fost.
La sfarsitul zilei, la CP-ul unde urma sa lasam bicicletele pentru tura montana aflam ca Grind-ul si Getica deja au plecat iar cea de-a treia echipa s-a pus sa doarma, deci eram pe locul 4.
Ne schimbam hainele si plecam, ne intalnim cu Alin, unde hotaram sa dormim 2 ore, dupa care sa plecam sa recuperam penalizarea.
Joi 12.08.2010Ne trezim la 5, baietii manca, eu din pacate nu, imi e rau de la stomac, si ca sa fie si mai rau nu plecam bine si incep sa vomit, nu-i nimic imi spun sigur imi trece acum, asa ca o luam la pas. La un moment dat ii zarim pe cei de la Timisoara Internet care erau pe cealalta parte a raului si incepem sa ne intrebam care din noi nu merge bine, in final ajungem sa ne intalnim si petrecem o parte de drum impreuna, pierdem traseul si urcam o panta degeaba, de unde vedem primul CP din tura montana.
Intrebam care din echipe au mai trecut si ne spun ca doar Grind-ul si Getica. Plecam in graba stiind ca din urma veneau Explorer Team si Ponor. Urmatorul CP era la 12 Apostoli dar pina acolo mai era, eu ma simteam si mai rau dar le spusesem baietilor ca o sa merg asa cum pot, ne oprim sa mancam ceva si mie imi pica fisa sa maninc coaja de paine, si bine am facut ca aproape imediat incep sa ma simt mai bine. O luam la pas, deja se vedea o echipa in spatele nostru, ajungem la CP si aflam ca Getica nu ajunsese inca, asa deci noi eram pe locul 2, eram asa de emotionata si le spun baietilor ca imi vine sa plang de bucurie. In acel moment parca am prins aripi cu totii, de aici aveam numai de coborit si am inceput aproape sa alerg stiind ca Getica si Explorer Team erau dupa noi. La coborire umar la umar cu Getica, ne oprim la o pensiune/butic unde eu imi cumpar ceva de mancare (paine, 2 polonezi si un pepsi la doza), aveam o foame de lup, imi trecuse durerea de stomac!
Getica nu sta, pleaca repede, aici aflam ca fata lor nu era bine iar unul din baieti avea probleme cu piciorul (bataturi). Ajung si Explorer-ii, stam cu iei la o vorba, terminam fiecare ce avea si la drum, ei mai raman.
Aici a inceput partea mai dificila, am balaurit pe un versant cautand o carare care sa ne duca spre varf, am iesit pe un drum forestier care ducea peste tot, am ramas fara apa, ne luptam cu jnepenii, ajungem la un moment dat pe un platou de unde urma sa vedem CP-ul, aici dam de Getica care erau debusolati si ne asteptau sa le aratam directia catre CP.
Avem si o parte comica care ne face sa radem de cate ori ne amintim de ea. Stiam ca Getica sunt buni maratonisti si nu aveam sanse in fata lor dar mai stiam ca stau prost cu orientarea, asa ca o luam la pas vioi. La un moment dat Mircea vine cu ideea sa mergem mai repede sa intram printre jnepeni sa ne pierdem de Getica care inca nu stiau  incotro s-o apuce, cu chiu cu vai, boblorosind si certandu-l pe Mircea ca el are chef de joaca iar noi deabia ne taram picioarele, ne dam seama ca urmaritorii nostrii iar s-au pierdut, a doua oara! Noi ajungem la CP cerem niste apa si plecam fugind sa castigam cat mai multa distanta intre noi si Getica.
Din pacate nu dupa mult timp ne ajung din urma, noi hotaram sa ne oprim pt a manca si a mai cere niste apa la statia meteo, Getica fiind in urma noastra sperau sa le gasim noi drumul in continuare iar cand ne-au vazut ca parasim traseul au inceput sa strige dupa noi, noi vazandu-ne de drum.
La statia meteo am mancat, ne-am refacut fortele si la drum, ajungem la urmatorul CP de unde se vedeau luminile celor de la amatori, ei coborau muntele, si luminile celor de la Getica, care binenteles iar s-au ratacit. ;-)
Drumul pana la CP-ul final de tura montana ni se pare enorm de lung, la un moment dat cred ca mergeam in somn, mai vorbind, mai glumind ajungem. Ne schimbam si plecam.
Vineri 13.08.2010Ne oprim si dormim undeva pe asfalt in sacii de dormid adusi de Alin, dupa 2 ore ne trezim si viteza!
Ajungem la primul PC din acea zi unde aflam ca Getica abandonase. Uraaaa! suntem pe locul 2, cu gandul asta am prins si mai mult elan, dar greul de acum venea. Pornim pe o portiune de drum forestier in urcare care se termina brusc, traseul urca vertiginos pe o albie de rau, aici nu puteai nici cum sa mergi pe bike, asa ca  m-am hotarit sa o car in spate fiindu-mi mai usor. Urcam asa vreo ora jum. dupa care scapam de paraias dar nu scapam de urcare, aici avem noroc facem numai push bike. Trecem de varf, de un PC, de aici stiam ce neasteapta fiindca urcasem in prima zi de bike deci trebuia sa coboram, coborare care incepe cu push bike si cary bike. Iesim la drum forestier si din cauza vitezei pierdem cararea, dupa vreo 2 km ne dam seama si ne intoarcem, alt PC. De aici ne spun ca e mai usor spunandu-ne sa avem grija la portiunile de trasee obligatorii si ca sunt arbitrii pe traseu. Incepe iarasi urcarea, deja mi se taiau picioarele, pe sa nu mai suportam sa stau, ne era somn la toti asa ca ne taram ceva putin mai repede decat melcii, dar totusi eram bine dispusi si inca aveam chef sa glumim. Ajungem la un cap de pod unde hotaram sa mancam ce mai aveam si ne intindem care pe unde poate mai sa ne ia somnul, ne dam seama ca pierdem timp ne ridicam si plecam.
Aici intalnim un padurar care ne imbie cu "daca vreti va urc eu cu masina pina sus", ii cerem detalii despre drum si plecam multumidu-i frumos. Ajungem la curba de nivel unde abia gasim intrarea pe traseul ce ducea spre PC, era cel dinaintea probei de rapel si tiroliana. Incepem sa coboram si iar trecem de intrarea ce ar fi trebuit sa ne duca pe drumul mai usor spre cele doua probe si spre finis, balaurim noi cateva minute si la un moment dat dam peste un alt padurar care ne indica un drum proaspat facut de Taff care de fapt era o adunare de paraiase ce coborau la vale de pe munte. Claudiu si Mircea o iau inainte coborind pe bike, eu cu Roli mai in spate bolborasind si injurand bolovanii. Jos, Mircea si Claudiu ne asteptau bucurosi ca eram pe drumul cel bun, eu nervoasa ii cert putin ca nu ne-au astepta, iar Roli vi ne in spatele meu si zice: "Ba Mircea, imi cer scuze ca ti-am rupt pantofii!" (Mircea ii imprumutase pantofii pt SPD-uri lui Roli), in acel moment am izbucnit in ras cu totii, trecandu-ne si suparare si oboseala.
La un moment dat apare Alin cu masina, care ne anunta sa tragem tare ca Explorer Team erau in spatele nostru cu 36 de min., asta insemna de fapt 6 min. calculand penalizarea noastra. Ne suim pe biciclete si incepem sa coborim cu toata viteza. Ajungem la locul pt probele de rapel si tiroliana, ne echipam urgent si facem probele intr-o disperare, nu stiam cand aveau sa apara si urmaritorii nostri. Plecam ca din pusca si cu mare bucurie vedem tabara de baza, ajungem la finish! Primim traditionala felie de lubenita, dar noi inca stateam ca pe ace, asteptam vesti despre cei care stiam ca puteau sa ne sufle locul 2. Trece greu jumatatea de ora care era necesara pt a ne putea  bucura de reusita noastra si aflam ca Explorer Team deabia ajunsesera la rapel si tiroliana, rasuflam usurati si incepem sa ne relaxam .
Si acum cand scriu simt inca acea stare din timpul concursului care parca ma impingea de la spate si nu stiu de unde imi dadea putere si curaj. Inchid ochii si retraiesc fiecare punct de pe traseu, fiecare stare emotionala din acel moment.
De povestit mai sunt dar asta la un foc de tabara.
Le multumesc baietilor (Mircea, Roli si Claudiu) ca m-au acceptat in echipa, m-au incurajat si m-au ajutat.
 Rezultatul, neasteptat cel putin din partea mea, au fost surprinzatoar: Locul 2 la avansati.

Reportajul despre Carpathian Adventure 2010 poate fi urmarit la:
http://www2.tvr.ro/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2010-10-04-12-21.flv&name=Carpathian


Poze CA 2010 :  https://picasaweb.google.com/115014452162388250418/CA2010?feat=content_notification#

Carpathian Adventure 2010

Carpathian Adventure 2010
Locatia: M-tii Calimani si M-tii Gurghiului
Perioada: 11-15 august 2010
Tabara de baza: Sovata
Numarul echipelor: avansati 8, amatori 14

Echipa Fata Babei si Noi 2 :  Mircea Baba (capitan), Roland Rigler, Claudiu Dragoiu, Ilinca Patrulescu (Nina) si nu in ultimul rand cel mai important (pt. mine!) cel care ne-a asigurat logistica (suport moral, mancare, haine curate, etc.) Alin Rogojina.

Dupa cele doua luni de antrenamente in care am incercat sa dau tot din mine si sa imi

intru in forma, avand in vedere ca am inceput mai tarziu decat ceilalti iata ca momentul

mult asteptat a sosit si ce mai pot face sunt bagajele, fie ele emotionale, materiale sau

ori de care ar mai putea fi ele.

Marti 10.08.2010Dupa ce am stabilit locul si ora de intalnire inghesuim bagajele si plecam, sofer Alin, pasageri Nina, Mircea, Roli si Felix. La Deva ne intalnim cu Claudiu unde ne mai impartim sa stam mai lejer si "plecam cale lunga sa ne-ajunga" spre Sovata unde ne invartim

putin in cerc cautand sediul Outward Bound Romania.
Au ales special locatia lor, "acasa", pentru ca, Carpathian Adventure a implinit 10 ani, La

Multi Ani!
Admir peisajul , se face inscrierea echipei si cautam loc de cort, radem, glumim si uite

ca vine seara si suntem la o zi distanta de start.
Se face liniste, mergem cu totii la culcare adormind fiecare cu gandurile, planurile si

emotiile lui.

Miercuri 11.08.2010Dimineata fiecare incearca sa doarma cat poate sperand sa cumuleze cat mai multe ore de somn gandindu-ne la  urmatoarele 4 zile in care nu vom avea parte de el.
Ma  trezesc, mai bine spus imi fac curaj sa ies din cort, emotiile sunt calare pe mine si nu stiu de unde sa incep, ce sa imbrac, ce sa maninc, ma hotarasc sa dau o raita prin tabara si poate fur niste idei.
Se face ora 9.00, incepe sedinta de la avansati, la care ia parte Mircea si Claudiu, noi stam afara asteptand harta cu traseele si celelalte detalii.
Iata-i ca vin, fiecare echipa face sedinta tehnica stabilindu-si strategia. Surpriza vine de la inceput: nu se mai tine proba de pluta si sunt doua ture de bike, in prima si in ultima zi, asa deci putem spune ca pornim cu un mic avantaj.

Ora 13.30 - suntem gata, start!
Pornim si incepem sa pedalam, iesim din oras si intram pe drumurile forestiere, echipele erau imprastiate fiecare cum putea sa inainteze, ba treceai de unele, ba te intreceau altele, chipele se imbarbatau reciproc facand chiar haz de necaz, acest lucru m-a impresionat, am simtit ...... lucru ce nu pot spune ca l-am intalnit la alte concursuri.
Ne grupam putin si incepem sa socotim de cate echipe am trecut, care erau la avansati si care la amatori, stateam bine , eram undeva pe 5, dar bucuria nu tine mult ca auzim "Claudiu are pana"! Facem pana si mai departe, incepem sa cobaram si ... iar pana, iar la Claudiu, o facem si pe asta si dam bataie pe coborire unde auzim iar: pana, de data asta la Mircea, care ne striga sa mergem inainte ca ne prinde din urma, facem ce ne spune si plecam mai departe.
Ne regrupam iar Mircea ne anunta sa stam cit mai grupati ca trebuia sa fie un CP in apropiere, coborim mai departe, baietii mai in fata eu ii urmam indeaproape. Nu trece mult si trecem de Roli si Claudiu care binenteles faceau o pana, ne spun ca e aproape gata si sa mergem ca vin, dar ghinionul statea calare pe noi asa ca termina pana si cand sa plece mai una de care noi nu stiam, asa ca  eu si Mircea mergem mai departe iesim din padure si dam nas in nas cu CP-ul, stiind ca erau aproape gata cu o pana stam si asteptam, binenteles ca a trecut mai mult de 10 min. in care arbitrii se uitau iar noi ne intrebam daca sa ne intoarcem sau nu. Intr-un final apar si ei dar prea tarziu si ca sa fie complet ghinionul am primit 30 min penalizare.
Plecam mai departe suparati din cauza penalizarii si ne incurajam ca le vom recupera si asa a fost.
La sfarsitul zilei, la CP-ul unde urma sa lasam bicicletele pentru tura montana aflam ca Grind-ul si Getica deja au plecat iar cea de-a treia echipa s-a pus sa doarma, deci eram pe locul 4.
Ne schimbam hainele si plecam, ne intalnim cu Alin loc in care hotaram sa dormim 2 ore,

dupa care sa plecam sa recuperam penalizare.

Joi 12.08.2010
Ne trezim la 5, baietii manca, eu din pacate nu, imi e rau de la stomac, si ca sa fie si mai rau nu plecam bine si incep sa vomit, nu-i nimic imi spun sigur imi trece acum, asa ca o luam la pas. La un moment dat ii zarim pe cei de la Timisoara Internet care erau pe

cealalta parte a raului si incepem sa ne intrebam care din noi nu merge bine, in final ajungem sa ne intalnim si petrecem o parte de drum impreuna, pierdem traseul si urcam o panta degeaba, de unde vede primul CP din tura montana.
Intrebam care din echipe au mai trecut si ne spun ca doar Grind-ul si Getica. Plecam in graba stiind ca din urma veneau Explorer Team si Ponor. Urmatorul CP era la 12 Apostoli dar pina acolo mai era, eu ma simteam si mai rau dar le spusesem baietilor ca o sa merg asa cum pot, ne oprim sa mancam ceva si mie imi pica fisa sa maninc coaja de paine, si bine am facut ca aproape imediat incep sa ma simt mai bine. O luam la pas, deja se vedea o echipa in spatele nostru, ajungem la CP si aflam ca Getica nu ajunsese inca, asa deci noi eram pe locul 2, eram asa de emotionata si le spun baietilor ca imi vine sa plang de bucurie. In acel moment parca am prins aripi cu totii, de aici aveam numai de coborit si am inceput aproape sa alerg stiind ca Getica si Explorer Team erau dupa noi.

La coborire umar la umar cu Getica, ne oprim la o pensiune/butic unde eu imi cumpar ceva de mancare (paine, 2 polonezi si un pepsi la doza), aveam o foame de lup, imi trecuse durerea de stomac!
Getica nu sta, pleaca repede, aici aflam ca fata lor nu era bine iar unul din baieti avea probleme cu piciorul (bataturi). Ajung si Explorer-ii, stam cu iei la o vorba, terminam fiecare ce avea si la drum, ei mai raman.
Aici a inceput partea mai dificila, am balaurit pe un versant cautand o carare care sa ne duca spre varf, am iesit pe un drum forestier care ducea peste tot, am ramas fara apa, ne luptam cu jnepenii, ajungem la un moment dat pe un platou de unde urma sa vedem CP-ul, aici dam de Getica care erau debusolati si ne asteptau sa le aratam directia catre CP.
Avem si o parte comica care ne face sa radem de cate ori ne amintim de ea. Stiam ca Getica sunt buni maratonisti si nu aveam sanse in fata lor dar mai stiam ca stau prost cu orientarea, asa ca o luam la pas vioi. La un moment dat Mircea vine cu ideea sa mergem mai repede sa intram printre jnepeni sa ne pierdem de Getica care inca nu stiau  incotro s-o apuce, cu chiu cu vai, boblorosind si certandu-l pe Mircea ca el are chef de joaca iar noi deabia ne taram picioarele, ne dam seama ca urmaritorii nostrii iar s-au pierdut, a doua oara! Noi ajungem la CP cerem niste apa si plecam fugind sa castigam cat mai multa distanta intre noi si Getica.
Din pacate nu dupa mult timp ne ajung din urma, noi hotaram sa ne oprim pt a manca si a mai cere niste apa la statia meteo, Getica fiind in urma noastra sperau sa le gasim noi drumul in continuare iar cand ne-au vazut ca parasim traseul au inceput sa strige dupa noi, noi vazandu-ne de drum.
La statia meteo am mancat, ne-am refacut fortele si la drum, ajungem la urmatorul CP de unde se vedeau luminile celor de la amatori, ei coborau muntele, si luminile celor de la Getica, care binenteles iar s-au ratacit. ;-)
Drumul pana la CP-ul final de tura montana ni se pare enorm de lung, la un moment dat cred ca mergeam in somn, mai vorbind, mai glumind ajungem.  Ne schimbam si plecam.

Vineri 13.08.2010
Ne oprim si dormim undeva pe asfalt in sacii de dormid adusi de Alin, dupa 2 ore ne

trezim si viteza!
Ajungem la primul PC din acea zi unde aflam ca Getica abandonase, uraaaa suntem pe locul 2, cu gandul asta am prins si mai mult elan, dar greul de acum vine. Pornim pe o portiune de drum forestier in urcare care se termina brusc, traseul urca vertiginos mai departe pe o albie de rau, aici nu puteai nici cum sa mergi pe bike, asa ca  m-am hotarit sa o car in spate fiindu-mi mai usor. Urcam asa vreo ora jum. dupa care scapam de paraias dar nu scapam de urcare, aici avem noroc facem numai push bike. Trecem de varf, de un PC, de aici stiam ce neasteapta fiindca urcasem in prima zi de bike deci trebuia sa coboram, coborare care incepe cu push bike si cary bike. Iesim la drum forestier si din cauza vitezei pierdem cararea, dupa vreo 2 km ne dam seama si ne intoarcem, alt PC. De aici ne spun ca e mai usor spunandu-ne sa avem grija la portiunile de trasee obligatorii si ca sunt arbitrii pe traseu. Incepe iarasi urcarea, deja mi se taiau picioarele, pe sa nu mai suportam sa stau, ne era somn la toti asa ca ne taram ceva putin mai repede decat melcii, dar totusi eram bine dispusi si inca aveam chef sa glumim. Ajungem la un cap de pod unde hotaram sa mancam ce mai aveam si ne intindem care pe unde poate mai sa ne ia somnul, ne dam seama ca pierdem timp ne ridicam si plecam. Aici ne intalnim cu un padurar care ne imbie cu "daca vreti va urc eu cu masina pina sus", ii cerem detalii despre drum si plecam multumidu-i frumos. Ajungem la curba de nivel unde abia gasim intrarea pe traseul ce ducea spre PC, era cel dinaintea probei de rapel si tiroliana. Incepem sa coboram si iar trecem de intrarea ce ar fi trebuit sa ne duca pe drumul mai usor spre cele doua probe si spre finis, balaurim noi cateva minute si la un moment dat dam peste un alt padurar care ne indica un drum proaspat facut de Taff care de fapt era o adunare de paraiase ce coborau la vale de pe munte. Claudiu si Mircea o iau inainte coborind pe bike, eu cu Roli mai in spate bolborasind si injurand bolovanii. Jos, Mircea si Claudiu ne asteptau bucurosi ca eram pe drumul cel bun, eu nervoasa ii cert putin ca nu ne-au astepta, iar Roli vi ne in spatele meu si zice: "Ba Mircea, imi cer scuze ca ti-am rupt pantofii!" (Mircea ii imprumutase pantofii pt SPD-uri lui Roli), in acel moment am izbucnit in ras toti, trecandu-ne si suparare si oboseala.
La un moment dat apare Alin cu masina, care ne anunta sa tragem tare ca Explorer Team erau in spatele nostru cu 36 de min., asta insemna de fapt 6 min. calculand penalizarea noastra. Ne suim pe biciclete si incepem sa coborim cu toata viteza. Ajungem la locul pt probele de rapel si tiroliana, ne echipam urgent si facem probele intr-o disperare, nu stiam cand aveau sa apara si urmaritorii nostri. Plecam ca din pusca si cu mare bucurie vedem tabara de baza, ajungem la finish, primim traditionala felie de lubenita, dar noi inca stateam ca pe ace asteptam vesti despre cei care stiam ca puteau sa ne sufle locul 2. Trece greu jumatatea de ora care era necesara pt a ne putea  bucura de reusita noastra si aflam ca Explorer Team deabia ajunsesera la cele doua probe, rasuflam usurati si incepem sa ne relaxam fiecare facand cel taia capul in acele momente.

Si acum cand scriu simt inca acea stare din timpul concursului care parca ma impingea

de la spate si nu stiu de unde imi dadea putere si curaj. Inchid ochii si retraiesc fiecare

punct de pe traseu, fiecare stare emotionala din acel moment.

De povestit mai sunt dar asta la un foc de tabara.

Le multumesc baietilor (Mircea, Roli si Claudiu) ca m-au acceptat in echipa, m-au

incurajat si m-au ajutat.

Rezultatul, neasteptat cel putin din partea mea, au fost surprinzatoar: Locul 2 la

avansati.

Reportajul despre Carpathian Adventure 2010 poate fi urmarit la:
http://www2.tvr.ro/webcast/WebPlayer2.php?file=rtmp://perthro.tvr.ro/rec/DATA-2010-10-0
4-12-21.flv&name=Carpathian


Poze CA 2010 : 
https://picasaweb.google.com/115014452162388250418/CA2010?feat=content_notificati
on#

Rezultate si detalii:
http://carpathianadventure.ro/ca10/ro/



Antrenamente CA 2010

Noua fiind in breasla biciclistilor auzisem de ceva vreme de CA (Carpathian Adventure) de la prietenul nostru Dan Lupsa, care din vorba in vorba mi-a povestit ca fusese la antrenament cu Hoinarii & Comp in vederea acestui concurs si tare imi doream si eu sa particip . Vorbisem cu Alin daca nu ar vrea sa ne facem echipa, el a motivat ca nu poate din cauza genunchilor, dar daca eu vreau sa merg nicio problema. Asa ca ramasesem doar cu gandul la acest concurs.
 A trecut anul (2009), a venit primavara si au inceput plimbarile, concursurile (si aici eram la inceput) dar undeva in mintea mea, intr-un mic coltisor era CA. Norocul a venit cind a aparut un e-mail pe grupul cicloturism_tm in care se cauta o fata pentru echipa (Fata Babei si Noi 2). Am inceput negocierile cu Mircea Baba (el era capitanul) la care cu parere de rau (pt mine, dar realista) au ales o alta fata care pe buna dreptate era mai antrenata ca mine.

Dar se pare ca ce ti-e scris ti-e pus deoparte, mai ales cand iti doresti din tot sufletul.....intr-o zi suna tel. iar la celalat capat Mircea, care vine cu intrebarea: mai vrei sa participi la CA? Sa  nu va spun ca era sa-mi  explodeze pieptul asa tare imi batea inima, asa ca raspunsul pe care l-a primit a doua zi a fost, DA!
Au urmat tot felul de intrebari, pregatiri (acte), planuri de ture, etc. Si uite asa in luna Iunie incepeam primul antrenament, in Retezat, care mi s-a parut dur,  atunci am inceput sa imi pun intrebari daca voi face fata la concurs.
Pe parcusul antrenamentelor Mircea ne tinea la curent cu echipele inscrise si faceam calcule in functie de celelalte echipe pe care el le cunostea din anii precedenti, cam pe ce loc ne vom clasa. Avand in vedere ca erau doar 5 echipe inscrise la avansati si 15 la amatori, mai in gluma mai in serios le-am spus sa ne mutam de la amatori la avansati, pt ca avem locul 6 asigurat 100%. Dupa 2 zile ne gaseam pe lista avansatilor. :))

Echipa Fata Babei si Noi 2 :  Mircea Baba (capitan), Roland Rigler, Claudiu Dragoiu, Ilinca Patrulescu (Nina) si nu in ultimul rand cel mai important (pt. mine!) cel care ne-a asigurat logistica (suport moral, mancare, haine curate, etc.) Alin Rogojina.
Rezultatul, neasteptat cel putin din partea mea, au fost surprinzatoar: Locul 2 la avansati.


Retezat:  https://picasaweb.google.com/ninabubulina2006/Retezat2010?feat=directlink

Fagaras:  https://picasaweb.google.com/ninabubulina2006/Fagaras201002?feat=directlink

Herculane:  https://picasaweb.google.com/ninabubulina2006/Herculane?feat=directlink

Pe langa acestea au mai fost ture scurte de o zi, concursul de la Garina, si antrenamentul de la Brebu Nou pe care nu am sa il uit toata viata (povestea si pozele la postarea Brebul Nou - Iulie 2010)

Poze CA 2010 :  https://picasaweb.google.com/115014452162388250418/CA2010?feat=content_notification#